Eu și Tom sau…despre iubire

În pictura care reprezintă o fetiță pășind prin spațiu, sub o lună plină, împreună cu motanul ei, se poate observa o profundă simbolistică. Imaginile sunt atat de pozitive și de pline de iubire, încât vorbesc despre ce înseamnă să fii în prezența unor ființe care te iubesc necondiționat. Această imagine poate fi interpretată ca o metaforă a iubirii. Luna plină poate fi vazută ca o sursă de lumină, care ilumineaza drumul fetiței și a motanului. Această lumină, în mod special, simbolizează iubirea, curajul și confortul pe care fetița îl primește de la motanul ei. Aceștia sunt liberi să exploreze lumea, nelimitați de teamă, deoarece sunt iubiți și protejați de iubirea care îi înconjoară. Iubirea, în această imagine, este vazută ca fiind ceva mai mult decât sentiment, este vazută ca fiind o putere care le oferă celor doi prieteni posibilitatea de a explora lumea împreună, încercând să descopere ceva mai mult decât ceea ce se poate vedea cu ochii. Aceasta pictură poate fi interpretată ca simbolizand adevarata iubire, acea iubire necondiționată care ofera curajul și confortul de a explora lumea cu încredere și optimism. Această imagine ne amintește de faptul că iubirea este cea mai puternică și cea mai importantă forță pe care oamenii o pot avea în viața lor.

AUTOPORTRET

Autoportretul unei femei îmbrăcate în vechi haine tradiționale românești poate evoca sentimente de nostalgie și de admirație pentru trecutul nostru. Acest sens de apreciere este cauzat de amintirea hainelor și a tradițiilor românești, care au fost transmise de la o generație la alta. Pictura poate fi privită ca un mesaj adresat urmașilor, pentru a se conecta între ei și a se bucura de istoria și cultura lor. Aceste haine tradiționale au fost un simbol al bucuriei, al energiei, al curajului și al dorinței de a se bucura de viață. Hainele tradiționale românești sunt un simbol al unității și al legăturii dintre oameni și tradiții. De asemenea, prin această pictură, artistul poate transmite mesajul că trecutul este important și că este important să ne însușim valorile și tradițiile strămoșilor noștri. Acest mesaj poate fi transmis prin felul în care femeia își poartă hainele și prin felul în care este desenată. Expresia feței ei arată că ea își amintește și își apreciază trecutul. O astfel de pictură poate fi un memento viu sau o amintire vie a trecutului și poate fi o modalitate de a se conecta cu rădăcinile noastre și de a ne aminti de ceea ce ne-a unit și de ceea ce ne-a făcut să fim ceea ce suntem astăzi. Această pictură poate fi considerată ca o aducere aminte a ceea ce a fost și a ceea ce va fi, și poate fi, de asemenea, un simbol al unității și al legăturii între generații. De asemenea, acest autoportret poate fi privit și ca o celebrare a culturii noastre și a istoriei noastre. Prin această pictură, artistul poate sărbători un trecut plin de înțelepciune și să îndemne la respectarea tradițiilor și a valorilor, pentru a fi transmise mai departe. În concluzie, autoportretul unei femei îmbrăcate în vechi haine tradiționale românești ne poate face să ne simțim mândri de trecutul nostru, de cultura și de tradițiile noastre, și ne poate încuraja să ne însușim valorile și să le împărtășim și urmașilor noștri.

TRIBUTE TO FRIDA

Această lucrare s-a născut din dorința de conectare cu lupta interioară și cu stările emoționale ale acestei mari artiste. Pictura de față este o manifestare a admirației și iubirii față de Frida Kahlo și față de opera sa excepțională.

STĂPÂNUL INELELOR

Portretul actorului Ian McKellen ne invită să reflectăm asupra propriilor noastre lupte  și să ne folosim curajul și puterea noastră interioară pentru a ne invinge fricile și pentru a ne îndeplini misiunea pentru care am fost chemați în această lume.  

POVESTE

Lucrarea propune două chei de interpretare. Prima dintre ele este legată de pandemie, aceasta epidemie cu consecințe devastatoare ( ciumă, tifos, febră galbenă, gripă spaniolă, coronavirus s.a. ) ce revine ciclic nu numai în cotidian, ci și în preocuparea artistică. În lucrarea de față, Pandemia este personificată de mască “ medico della peste “ ( doctorul de ciuma ). Într-un tablou rosu, trenurile vin și pleacă continuu, zădarnicind eforturile medicilor de a-i separa pe bolnavi de cei sănatoși.

Cea de-a doua cheie poate fi pusă în legatură cu urmatoarele împrejurări:

Într-o stație de metrou, o tânară este absorbită de lectura unei cărți, ce are pe a IV-a copertă un personaj, “ Omul – cioară “. Concentrarea puternică asupra cărții, face ca eroul cărții să se întrupeze și să se înfățișeze în proximitatea cititoarei. Pata roșie de pe scaunul dintre cei doi ( amintind și de distanțarea impusă în timpul pandemiei ) și fundalul de aceeași culoare, lasă îndoieli asupra bunelor intenții ale “ Omului – cioară”. Misterul este adâncit și de umbra lăsată de un personaj nou ( ce ar putea fi autorul cărții, pictorul sau chiar semnul apariției unei noi pandemii ).

INOCENȚĂ